Caritate cu demnitate

Un bătrân vindea ouă.O femeie coborî dintr-o mașină,veni la el și îl întrebă:
-Cu cât dai ouăle?
Bătrânul i-a răspuns:
-1 leu oul,doamnă.
-Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc.
-Ia-le la prețul pe care îl vrei.Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou,a răspuns bătrânul.
Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră.S-a urcat în mașina ei și a mers la un restaurant împreună cu prietenul ei.Acolo au comandat ceva.Au mâncat puțin din ce au comandat și au cerut nota de plată. Comanda a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul.
Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului,dar dureros pentru bătrânul vânzător sărac de ouă.
Ideea este:
De ce arătăm întotdeuna că suntem puternici atunci când cumpărăm de la cei săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?
Odată am citit undeva:
“Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele.Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele.M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?Atunci tata mi-a răspuns:”este un act de caritate înfășurat cu demnitate”.
Să aveți o zi frumoasă!

2 thoughts on “Caritate cu demnitate

  1. Tu ai darul de a transmite multe in cuvinte putine si exact esentialul, lectia de viata pe care unii nu o inteleg. Majoritatea hranesc lupul gresit. Probabil traiesc doar pe baza instinctelor animale in care trebuie sa-si arate potenta in fata celor amarati. Sau pe baza frustrarii ca si lor li s-a intamplat la fel. Poate nu in acelasi context.

    1. Adevărat ! Și frustrarea e un factor nociv , iar alimentarea lupului greșit se face din lipsă de interes și raționament. Le este mai ușor să judece sau să arunce cu pietre decât să participe la schimbare,din păcate.

Leave a Reply