Distanța

Hmm… o altă zi obișnuită,nici nu simt că-i duminică. Sunt la muncă. Într-un birou gol de se aud ecouri din colț în colț. Azi m-am trezit gânditor. Azi m-am trezit fără chef. Nu știu ce fac după job. Vreau doar să meditez. Poate. Mă apasă un dor. Mă încearcă distanța. Azi mi-e dor de cei pe care i-am lăsat la 3000 de kilometri. Nu pentru că am vrut ci pentru că am fost obligat de iubita mea țară. Nu-i de vină ea,sunt de vină mafioții care o conduc la groapă cu zâmbetul pe buze. Dar nu vorbim despre politică azi…

Simt ceva ciudat. Lipsesc multe. Lipsesc mulți. De ce tocmai azi? Că doar sunt plecat de mult timp. Poate vremea e cauza.
E ciudat să simt dorul acesta pentru că atunci când am fost aproape de persoanele lipsă din puzzle-ul meu , parcă n-am profitat la maxim de fiecare clipă alături , parcă nu m-am gândit că o să fie atât de greu. Acum aș petrece ore întregi doar privindu-le. Sau ore întregi povestind despre anii grei. Acum ne vedem și ne mai spunem una-alta doar virtual,pe messenger,skype,etc. Deși nu toți cei dragi mie utilizează tehnologia. Poate așa a fost să fie sau poate e doar un test,poate e ceva din care trebuie să învăț. Oricum,am înțeles ce spuneau cărțile…cum că noi oamenii apreciem abia după ce pierdem. Este adevărat. Suntem complicați. Uneori nu ne înțelegem nici măcar noi propria persoană. Ce așteptări să avem de la alții?

Mi-e dor. Mi-e sete. Mi-e greu să cred că a trecut timpul ca din zbor și a schimbat atât de multe.

Aveți grijă de voi !

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.