Instinct Alpha

Ani la rând am fugit de singurătate , de acele clipe doar cu mine. Ori de câte ori aveam ocazia să stau singur, căutam repede pe cineva să-mi țină companie. Prezența mea nu era de ajuns. Voiam mereu pe cineva să mă însoțească , să umple un gol , să completeze ce lipsea din întregul ființei mele… Nu-mi dădeam seama că acel ceva era chiar aici,aproape de mine… Căutam în restu’ binele , liniștea , fericirea , siguranța. Iar când se întâmpla să rămân singur , mă cufundam în gânduri și mă transformam…mă transformam într-un lup singuratic,brusc nu mai simțeam nimic…nici dor,nici iubire,nici frig…

Acum iubesc momentele cu mine…îmi pot auzi inima bătând în piept în ritmul muzicii,pot să simt și să văd mai ușor ce contează și îmi pot urma instinctele interioare. Instincte care uneori mă invită la suferință,alteori la masa tăcerii sau spre bucurie,liniște și celebrare.

Am învățat să mă ascult , să văd dincolo de omul din oglindă , să-mi dau voie să “locuiesc” în viața mea în orice moment oricum ar fi el. Am învățat să mă iubesc și sa mă accept , să evit cu grijă momentele de rătăcire în care mă sabotez și îmi pierd încrederea în sine. Am învățat că sunt ce vreau să fiu sau ce-am visat mereu. Acum mă bucur de persoana mea , chiar dacă uneori am dezamăgit dând cu stângul în dreptul…Poate că nu am reușit să-i fac pe toți mândri de mine , dar am încercat , în cazul unora am reușit , în cazul altora trebuie doar să îngrop ce a fost și să nu mă mai întorc acolo.

Am învățat că trebuie să las liniștea să intre în mine la fel cum intră în zori soarele pe fereastră. Dacă stolurile sunt trase,n-o să pătrundă niciodată în odaia ta,dar dacă vei elibera geamul,cu siguranță te va încălzi cu totul…Am înțeles că nu am de ce să fug , că pot să țin piept la orice și oricui,oricând.

Acum nu mai fug nicăieri. Și oriunde merg,mă văd pe mine,mă simt pe mine,înainte să văd sau să simt pe alții. Sunt recunoscător pentru toate urcușurile și coborâșurile din viața mea,nu mi-e rușine de nimic. Sunt recunoscător pentru fiecare strop de liniște în care mă aud. Sunt un lup,așa fac lupii,au multe voci în cap care îi rătăcesc uneori,dar când instinctul este descoperit,nimeni și nimic nu-i mai face să simtă lovitura dură a podelei.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.