Onoarea.

Mi se întâmplă tot mai des să aud oameni lipsiți de onoare vorbind despre onoare. E ca și cum calul ar înțelege intersecțiile. Astăzi nu mai poți să contrazici un gunoi care se descrie ca fiind onorabil,pentru că devine imposibil să îi mai aduci exemple de ceea ce înseamnă onoare sau un om cu onoare. Nu poți cita cărți necunoscute unei minți fără vreun neuron activ. Vei fi luat peste picior și vor râde și alții,pentru că hoțul își găsește companie mai ușor.
Onoarea presupune valori. Și nu mă refer la cele bănești. Un om cu bani nu este neapărat și un om cu onoare,pentru că e posibil ca banii să nu fi fost strânși cu onoare. A fi un om de onoare într-o lume interlopă nu este o valoare. Între hoți,da. Între hoți și oameni cinstiți , nu. Puterea,de asemenea,a devenit o valoare. Și este greșit,pentru că un om puternic nu este neapărat un om de onoare. Este un om de onoare cel care își pune singur eticheta aceasta ? Nu. Notorietatea a devenit o valoare de câțiva ani încoace… dacă sunt pe tv , sunt cineva. Onoarea nu se arată la televizor.
Când tu n-ai terminat bine 10 clase,ești un mincinos și îți pui singur etichete “de onoare” în fața turmei , înseamnă că nu ai decât o afecțiune cronică care se numește PROSTIE.
Niciodată un om onorabil n-o să încerce să păteze imaginea altuia. Niciodată un om de onoare n-o să-și mintă apropiații. Niciodată un om de onoare nu se autoproclamă ca fiind “cel mai cel”. Niciodată un om de onoare promite ,dar nu îndeplinește.
Trebuie să ai valori personale,mai exact principii,după care să te ghidezi în societate,iar mai apoi să dobândești cu adevărat onoarea. Onoarea trebuie însoțită de curaj,nu de mârlănie. Există o mare diferență între cele două. Trebuie să ai curaj ca să ții coloana dreaptă în fața nonvalorii și să ai curajul să pleci atunci când ce ai în jur nu mai corespunde cu tine.
Onoarea nu este o etichetă,nici o insignă. Onoarea este un fel de a fi,să spun așa.
Din păcate în aceste vremuri tulburi,în care valorile sunt confundate sau se fac uitate,în care totul e pus în aceeași oală,onoarea lipsește cu desăvârșire. Poate că ar trebui să ne întoarcem în peșteri,pentru că oricât de mult a trecut,nu ne-am schimbat mai deloc.

Leave a Reply