Om.

După ziua asta agitată , tare bine merge o bere. M-am gândit să scriu aici,nu neapărat cu vreun subiect , doar să scriu.
Viața înseamnă multe. Înseamnă persoane dragi,înseamnă libertate,înseamnă bun gust,înseamnă prosperitate,înseamnă distracție,înseamnă alegere,înseamnă atitudine,înseamnă personalitate,înseamnă caracter,înseamnă dragoste,înseamnă să dăruiești viață celor ce îți vor purta numele chiar și atunci când nu vei mai fi. Dar înseamnă și bun simț viața asta. Acel bun simț rar întâlnit în zilele noastre. Acel bun simț după care tânjim atunci când suntem în stare să dăm și cămașa de pe noi pentru cineva. Fie străin,fie cunoscut. Măcar bun simț. Nu recompense. Măcar bun simț. Dar foarte rar îl primim la schimb. De asta ne văd străinii cum ne văd,pentru că ne mâncăm între noi ca niște hiene deși suntem același sânge,același neam,același popor. E trist. De când sunt aici , în UK , am întâlnit tot felul de conaționali. Și am preferat să mă îndepărtez de poporul meu,să stau departe. De ce? Pentru că românul o să te vândă și o să te cumpere de nu știu câte ori,fără să-i pese de pielea ta atâta timp cât și-o salvează pe a lui. Acum nu generalizez. Desigur că sunt și români la locul lor,dar în mare predomină românul invidios,românul nesimțit,românul fără pic de scrupule. Nu zic că englezii sunt perfecți. Ba chiar deloc. Am văzut recent cum își făcea nevoile într-o stație de autobuz un bărbat bine,un domn cu părul alb. Englez fiind. Am văzut că sunt foarte rasiști. Nici aici nu generalizez,sunt și oameni care merită tot respectul,pălăria jos. Oricum ar fi,suntem în derivă. Toată planeta asta e în derivă. Impactul o să fie dezastruos. Mi-e frică de mediul în care o să-mi cresc copilul. Mi-e scârbă de măștile indivizilor care mișună străzile. Mi-e scârbă de cei pe care îi numeam “prieteni”. Un cuvânt atât de mare…”prieteni”. Un cuvânt care poate fi rostit de mulți,dar înțeles de prea puțini. Acum nu-mi pare rău de nimic. Poate doar starea de nervi mă supără … că am fost OM cu cei care nu meritau. Dar nu-i nimic. În viață sunt și urcușuri , dar și coborâșuri. Pentru mine viața a însemnat să răzbat,dar nu singur,dacă pot,să trag și alții după mine,să mâncăm toți din aceeși pâine,dar de foarte puține ori am fost apreciat pentru gândul acesta. Mi s-au pus etichete,am fost huit,am fost aplaudat,am fost ridicat și coborât la fel de repede. Dar nu asta a contat. Pentru mine mereu a contat omenia. Să fii om e lucru mare – o vorbă deșteaptă. Toate astea m-au schimbat. Toate astea m-au transformat în bărbatul de azi. Toate astea mă vor transforma în lupul de mâine.
Viața nu înseamnă pierdere de timp. Stai o secundă în loc. Ascultă bătăile inimii. Simți? Tic tac. Timpul se poate simți și în toracele tău,cu fiecare bătaie. Am învățat să mă bucur de lucrurile mici,dar mai presus de toate am învățat să-mi țin familia aproape. Pentru că atunci când totul se va prăbuși ei vor fi singurii acolo,pentru mine. Mulțumesc mamă,mulțumesc tată,viața asta n-are cum să ne despartă !
Cât despre restul…nimic.

Leave a Reply