Pagini din viitor

Suntem în 2050 şi am împlinit 56 de ani,dar aspectul meu e aproape dublul vârstei.Nu mă simt bine deoarece beau puţină apă,nu se mai găseşte ca odinioară.Eu sunt unul dintre cei mai bătrâni oameni din această societate.Îmi amintesc când eram mic..Totul era altfel..Erau foarte mulţi copaci,foarte multe spaţii verzi,casele mici cu grădini imense şi superbe,şi mă puteam bucura de aerul proaspăt.

Femeile erau frumoase,aranjate, purtau părul lung în diferite feluri,acum se rad în cap ca să-şi păstreze igiena corpului,fără folosirea apei. Înainte tatăl meu spăla maşina cu apa din furtun,iar acum cei mici nu cred că apa se risipea în acel fel.

La radio sau tv spunea tot timpul să avem grijă de apă,să nu o risipim,dar nimănui nu i-a păsat,nu s-au gândit niciodată că apa ar putea să dispară într-o zi. Acum toate râurile,lacurile şi barajele sunt contaminate sau seci. Deşert e tot ce-mi văd ochii. Infecţiile şi bolile de piele sunt principalele cauze de deces. Îndustria e terminată,iar rata şomajului e dramatică. Principalele locuri de muncă au rămas cele din saline,şi nu se mai dau bani la salarii,se dă apă potabilă în schimb. Crimele pentru o sticlă de apă sunt aproape zilnice în zonele izolate. Alimentele sunt în proporţie de 80% realizate din materii sintetice. Nu mai are gust aproape nimic.

Înainte ne îndemna să bem 2 litri de apă zilnic,acum când bem un pahar întreg e motiv de bucurie… Aspectul populaţiei este îngrozitor,sunt plini de răni din cauza razelor ultraviolete care nu mai pot fi filtrate de stratul de ozon. Noile generaţii se nasc cu un IQ foarte mic din cauza aerului poluat,iar ADN-ul a fost alterat mulţi,ca rezultat,copii se nasc cu deficienţe,mutaţii şi malformaţii. Guvernul impozitează aerul pe care îl respirăm – 140 m3 pe cap de locuitor,iar cei care nu-şi permit să plătească sunt expulzaţi din zonele „aerisite”,ventilate de doi plămâni giganţi acţionaţi cu energia solară. Vârsta medie a mortalităţii este de 30 de ani.

Apa a devenit o comoară foarte râvnită, mai preţioasă decât aurul şi diamantele.

Nu plouă aproape niciodată,iar atunci când se întâmplă este acidă. Anotimpurile au fost grav afectate,au rămas doar două – vara şi iarna. Vara este foarte cald,te topeşti la propriu,iar iarna îţi îngheaţă inima în tine.

Am doi copii care îmi cer să le povestesc despre cum era atunci când eram tânăr,le descriu frumuseţea peisajelor,mireasma florilor,ploaia deasă şi bună de nu vedeam la 10 metri,cum înotam în linişte şi pescuiam în râuri şi lacuri. Când mă întreabă de ce nu mai este ce a fost..simt un gol imens în suflet. Mă simt vinovat că aparţin generaţiei care a participat la distrugerea mediului şi că nu am luat în considerare avertismentele specialiştilor de pe atunci.

Acum copiii noştri plătesc un preţ foarte scump,iar viaţa pe Pământ nu va mai fi posibilă în scurt timp. Aş vrea să dau timpul înapoi şi să îndemn populaţia la bine,să fi înţeles corect acele lucruri şi să salvăm planeta.

Leave a Reply